Cursurile de service learning în cele șase comunități multiculturale partenere programului sunt în plină desfășurare!
Colectivele de profesori din aceste școli învață, înainte de toate, despre puterea lui „împreună”. Pentru a avea o școală incluzivă este nevoie ca profesorii din școală să acționeze ca o comunitate care învață, deoarece incluziunea este un proces de lungă durată și cu impact pe termen lung, care necesită continua implicare dedicată a fiecăruia. Dacă profesorii nu se simt ei înșiși incluși în cercul lor profesional la școală, ei nu pot acționa împreună, or știm că efortul colectiv colaborativ al profesorilor are un efect pozitiv asupra rezultatelor învățării la elevi (Reeves, 2010).

Pentru ca incluziunea în școală să devină un țel al tuturor, actorii cu puterea de decizie cea mai mare în sala de clasă, cei care au responsabilitatea să creeze cadre de învățare favorabile pentru fiecare, este nevoie să învețe să „tragă la aceeași căruță”, să înțeleagă care este acea căruță și încotro se îndreaptă și cum poate fi pusă în mișcare în mod eficient. Spre ce ne îndreptăm? Unde ne aflăm acum? Cum avansăm? Ce am învățat azi? Cine a beneficiat și cine nu? Acestea sunt întrebările la care colectivele de profesori caută răspunsuri pentru a avansa „căruța” incluziunii.

Ce învață, așadar, profesorii, împreună și unii de la alții?
În primul rând, învață să își armonizeze obiectivele și demersurile didactice, renunțând la focalizarea îngustă pe disciplina predată și competențele specifice urmărite izolat și refocalizându-se pe copiii din școală, pe fiecare individ care participă în acest proces de învățare.

Apoi, pentru a testa cele învățate într-un mediu sigur, ei se pregătesc pentru proiecte de învățare prin serviciu în folosul comunității prin care să le ofere elevilor ocazii autentice de ancorare a învățării în comunitatea locală.

#NoiOrizonturi #TransformamScoala